(english below)
Când am devenit mamă am uitat să fiu femeie, apoi am realizat că aromele unei femei sunt multifațetate și că în mod ciclic am nevoie să mă recreez, exact ca natura.
În fiecare februarie fac o evaluare a ceea ce am nevoie să dau la compost și ce am nevoie să explorez.
Cum pot fi și mamă și femeie care adoră viața?
În vechiul comunism nu se cuvenea ca o mamă să își exprime natura ei senzuală și sexuală, am crescut cu modele de mamă eroină care își reprimă emoțiile și natura sălbatică feminină.
Copiii au nevoie să fie înțărcați, bărbatul la fel.
O femeie în senzualitatea ei coaptă își respectă corpul și nevoile.
Momentele în care repetăm ciclurile familiilor noastre ne putem trezi căsătorite cu propria mamă sau cu mama vitregă din mintea mamei care ne-a născut. Din dorința de aprobare și iubire loialitatea noastră se poate duce până într-acolo încât să proiectăm în exterior familia de naștere. Mintea noastră caută să repare trecutul când acesta nu mai există.
Mama vitregă din mintea mea a fost cândva o mamă vitregă pentru ea însăși.
În timp ce mușc din mărul roșu al senzualității știu că o parte din mine trebuie să moară astfel ca eu să mă simt liberă și este exact acea parte care are nevoie de aprobarea mamei vitrege.
Doliul se rupe din stomac și vreau să vomit toată otrava vocii ei: în rochia asta ai burta, ești prea grasă, ești prea slabă, ai cearcăne, ai riduri, etc.
Automutilarea femeilor, ce în zilele noastre merge până la cuțitul esteticianului, o văd confuză și dureroasă.
Nodul din gât îmi spune ca mi-a ajuns să fiu mama mamei mele.
Sunt femeia liberă care plutește în brațele Universului.
Corpul este mai mult decât un ambalaj impus de norme, este înțelepciune și se cuplează la înțelepciune.
Sunt iubită. Pentru că sunt femeia care se iubește.
”Vreau să fiu iubită” este copila care se usucă din lipsă.
Câtă durere poate aduna un copil ca să devină mama mamei sale?
O simt și mă simte.
Mama vitregă este un arhetip care a secătuit copiii.
Cine este ea?
Tot un copil care a fost otrăvit.
Mă duc în esența copilului și îi spun:
Mă gândesc la tine mereu și te iubesc. Vino în brațele mele și hai să ne bucurăm de viață, hai să auzim cuvinte de iubire și celebrare. Tu ești tot ce e mai prețios pentru mine. Fără tine nu aș exista azi, iar eu sunt îngerul tău care face dreptate.
Ne vedem în fiecare Luni din fiecare Lună în cerc să împărtășim Inima Mamei.
Pentru următoarea întâlnire, din 3 februarie, pregătește-te să te conectezi cu corpul, să îți explorezi arhetipurile interioare, să primești o interpretare energetică a zilei și să împărtășești.
Poți să te înscrii aici:
EN
When I became a mother I forgot to be a woman, then I realized that the aromas of a woman are multifaceted and that cyclically I need to recreate myself, just like nature.
Every February I do an assessment of what I need to compost and what I need to explore.
How can I be both a mother and a woman who adores life?
In the old communism it was not proper for a mother to express her sensual and sexual nature, so we grew up with heroine mother models who repressed their emotions and wild female nature.
Children need to be weaned, so does the man.
A woman in her ripe sensuality respects her body and her needs.
The moments when we repeat the cycles of our families we may find ourselves married to our own mother or to the stepmother that lives in the mind of our birth mother. From the desire for approval and love our loyalty can go so far as to project our birth family outward. Our mind seeks to fix the past when it no longer exists.
The stepmother in my mind was once a stepmother to herself.
As I bite into the red apple of sensuality I know that a part of me must die so that I can feel free, and it is precisely that part that needs my stepmother's approval.
Grief breaks from my stomach and I want to vomit all the poison of her voice: in this dress you have a belly, you are too fat, you are too thin, you have dark circles, wrinkles, etc.
Women's self-mutilation, which these days goes as far as the beautician's knife, I find confusing and painful.
The lump in my throat tells me I've ended up being my mother's mother.
I am the free woman who surrenders in the arms of the Universe.
The body is more than a packaging imposed by the norm, it is wisdom and it connects to wisdom.
I am loved. Because I am the woman who loves herself.
"I want to be loved" is the child who withers from lack.
How much pain can a child muster to become his mother's mother?
I feel it and it feels me.
The stepmother is an archetype that drained children.
Who is she?
Also a child who was poisoned.
I go to the essence of the child and say:
I think of you always and I love you. Come into my arms and let's enjoy life, let's hear words of love and celebrate. You are the most precious to me. Without you I would not exist today, and I am your angel who does justice.
ᥫ᭡.
Comments